Familia Dan

 

Dragi prieteni ai oamenilor rari! în această seară, dupa o zi incredibilă de campanie de Ziua bolilor rare și mai ales, pentru ăa foarte mulți pacienți au dorit astăzi să iși exprime bucuria și încrederea voi încerca să închei campania ‪#‎Povestideviață ‪#‎ZiuaBolilorRare ‪#‎RareDiseaseDay cu propria poveste. Dacă fiica noastră a dat startul acestei campanii, se cuvine ca noi, părinții ei să o încheiem astăzi.

 Eu am fost diagnosticată cu sechele de poliomielită la 5 ani, o boală care a fost comună multă vreme dar care, datorita vaccinului a devenit o boală rară în majoritatea regiunilor globului. Multă vreme am fost complexată și am suferit din această cauză.

 

 În timp, datorită soțului meu, am învățat să mă împac cu mine însumi și am devenit mult mai puternică dar, cred că acest lucru m-a ajutat totuși să rămân tot timpul cu "picioarele pe pământ'.

 Părinții mei au facut tot ce se putea face pentru mine și le sunt recunoscătoare pentru acest lucru. Au fost mereu pentru mine un exemplu de echilibru, dragoste și modestie.

 Cand s-a născut Oana și ne-am dat seama ce se întâmplă, am înțeles că eu nu am avut niciodată probleme și ne-am străduit să o ajutăm să se  recupereze și să se integreze în comunitate. Nu a fost niciodată ușor dar, apreciez fiecare zi în care am învățat împreună să fim OAMENI. Când s-a născut Alex, am știut că îi va fi greu și ne-a fost teamă că va crede că îi acordăm mai multă atenție surorii lui. Cu toate astea, eu cred că asta l-a ajutat enorm să fie puternic, bun și înțelegător și, oricât de complicate sunt "ale tinereții valuri" pentru un tânăr de 22 de ani, găsește timp pentru sora lui și pentru noi și știe că fiecare are locul lui în sufletul nostru și, știm și noi că avem loc în sufletul lui. În mod cert, el are și va avea mereu un loc special în sufletul lui Oana.

 Sunt căsătorită de mai bine de 31 de ani și nu știu când a trecut timpul. Ne iubim, ne respectăm și ne bazăm unii pe alții în familia noastră.

 Anul trecut, soțul meu a fost diagnosticat cu o boală...rară și, oricât de pregătiți am crede că suntem, acest lucru ne-a luat pe nepregătite. Nu a fost deloc ușor dar, suntem optimiști. Avem mulți oameni rari în jurul nostru care ne fac puternici.

 Am înființat APWR (Asociatia Prader Willi Română) în anul 2003, am inițiat în 2007 ANBRaRo (Alianța Națională pentru Boli Rare România) printr-un proiect finanțat de CEE Trust și în 2011 Asociatia Română de Cancere Rare. Am contribuit la deschiderea primului Centru de Informare despre Boli Genetice Rare din România, am inițiat Planul Național de Boli Rare din România și am deschis în 2011Centrul NoRo – Centrul Pilot de Referință pentru Boli Rare la Zalău. Sunt membră al Consiliul Director EURORDIS (Organizația Europeană de Boli Rare), ambasador IPWSO (Organizația Internațională Sindromul Prader Willi), consilier Europlan din partea Eurordis, am fost workpackage lider in Joint Action for Rare Diseases (servicii sociale specializate), sunt membră în CNBR – Consiliul Național de Boli Rare al Ministerului Sănătății și membră în CERD - Comitetul de Experți al Comisiei Europene pentru bolile rare. Avem mulți oameni buni în jur la care trebuie să le mulțumim pentru sprijin. Cei care lucrează cu noi la centrul NoRo sunt familia NoRo și le mulțumim că știu să fie oameni, rari și buni!

 Asta e povestea noastră...

 

 

Undefined