Bonciu Alexandru

La Centrul NoRo avem ocazia să întâlnim eroi în fiecare zi: "oameni care dau testul înainte să știe care este lecția", părinții copiilor. Moni este o mamă care a dovedit că este puternică și demnă de toată admirația noastră: ‪#‎ZiuaBolilorRare / ‪#‎RareDiseaseDay. Povestea ei o să vă convingă!
 

Povestea mea începe prin minunea de a fi mamă. Muțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit șansa să fiu mamă a trei copilași minunați. A fost o bucurie enormă încă de prima daăa, să simt un copilaș cum crește, să îi aleg, împreună cu soțul, numele de Alex, să îl iau în brațe pentru prima oară. Am născut, am ieșit din spital și totul a fost de poveste…la început.

La vârsta de un an, deja începusem să observ că Alex este puțin diferit. Copilul meu nu se juca cu mașinuțe, cu ceilalți copii, și observasem că nu comunica nici cu mine. M-am îngrijorat și am ajuns să aflu în urma investigațiilor că Alex, are autism. Informațiile le cautam pe atunci prin pliante și cărți. Am ajuns înapoi acasă și am luat-o de la capăt. Am întâmpinat foarte multe greutăți, mai ales în ceea ce privește întocmirea actelor legate de problemele lui. Am aflat însă înâamplător, că există recuperare pentru copilașul meu prin terapie, urmărind o emisiune.

Nu m-am dat bătuta și am căutat să găsesc acel loc în care Alex ar putea face terapie, și astfel am ajuns să îl înscriu la Centrul NoRo. Pe vremea aceea, eram foarte atașată de el. Mergeam inclusiv la școală cu el și stăteam lângă el.

Între timp am mai născut un băiețel frumos, pe nume Matei. Pentru că și el și-a dat drumul la vorbit foarte târziu, îmi făceam griji că ar putea avea aceleași probleme pe care le are Alex, dar defapt el este deja la cămin și se descurcă foate bine. Chiar dacă am avut multe greutăți de înfruntat, acel sentiment al unei mame de a avea grijă de copilul ei, și a da tot ce poate ca copilul ei să aibă o viață bună m-a făcut mai puternică și să trec peste orice bariere ar fi întâlnit copilul meu.

Și uite așa, trecând anii, venise timpul să le dau o veste frumoasă la Alex și Matei, și anume că urma să aibă încă un frațior. A venit pe lume și David, băiatul meu scump. Și … am reluat povestea. La vârsta de un an, au aparut și la David primele semne de autism. La început am crezut că doar îl imita pe Alex…dar au urmat alte semne care mi-au dat de înțeles că este clar autism. Cu toate că ajunsesem să accept că Alex are o problemă, era foarte greu să accept situația lui David.

Chiar dacă fiecare zi este pentru noi o luptă mai ales pe parte de integrare educațională și socială, mergem mai departe, continuăm!

Nu ne vom pierde niciodată speranța că într-o zi vom fi acceptați de societate, că oamenii nu ne vor privi cu ochi diferiți. Oricum, eu lupt pentru copiii mei, pentru că toate necazurile îmi trec atunci când copiii mei vin la mine, mă îmbrățișează și mă fac să simt cât de mult mă iubesc ei pe mine, și eu la rândul meu pe ei.

 

 

Undefined